Arta Dezbaterii

3. Dezbaterile televizate

În ceea ce priveşte dezbaterile televizate, am acordat o atenție deosebită politeții/impoliteții şi negocierii identității.

Pentru politețe, am adoptat modelul teoretic propus Brown şi Levinson (1978, 1987), considerat cea mai coerentă teorie pragmativă a politeții.

Strategiile politeții au un rol minor în cazul tipului de discurs considerat. Ele sunt orientate spre auditoriu sau spre cei care aparțin aceluiaşi grup cu vorbitorul.

Politețea pozitivă

Candidații invitați utilizează anumite strategii ale politeții pozitive, precum: exagerarea interesului/ simpatiei pentru receptor, satisfacerea dorinței receptorului de a fi înțeles, ascultat, includerea ambilor parteneri în activitatea avută în vedere, prin folosirea pluralului inclusiv în locul persoanei I sau a II-a singular, folosirea unor forme de expresie specifice relațiilor între membrii aceluiaşi grup: forme familiare de adresare şi referire.

Politețea negativă

Strategiile politeții negative sunt şi mai puțin utilizate decât strategiile politeții pozitive, remarcându-se una singură: exprimarea deferenței - prin selectarea anumitor formule de adresare.

Aspectul puternic competitiv al unei dezbateri politice diminuează importanța utilizării strategice a procedeelor politeții, acestea având o funcție esențială numai în relația dintre invitații - candidați şi public/telespectatori, adevărații destinatari ai mesajelor transmise.

Nu numai politicienii sunt interesați să dobândească simpatia telespectatorilor, ci şi moderatorii. Acest lucru se poate observa cel mai bine, de exemplu, în emisiunile de tip dezbatere din seria Marius Tucă Show – de la postul de televiziune Antena 1.

Ca şi invitații săi, moderatorul este dornic să-şi câştige publicul, să-l atragă de partea sa. Strategiile foloste în acest scop sunt numeroase: formulele de început şi de încheiere a emisiunii, orientate explicit spre spectatori: alegerea formulelor de salut: bun

...